Într-o lume ce aleargă mereu,
Cu griji și cu planuri, cu „trebuie eu”,
Isuse, mă chemi să mă-opresc,
La picioarele-Ți sfinte să stau și să-Ți vorbesc.

Ca Marta, de multe mă frământ,
Cu gânduri ce vin și pleacă în vânt,
Și uit, uneori, în graba mea,
Că Tu mi-esti pacea si comoara

Dar vreau, Doamne, inima Mariei,
Să stea lângă Tine în fiecare zi,
Să las tot ce-aleargă în jurul meu
Și să ascult glasul Tău.

Nu vreau să fiu prins doar în „a face”,
Ci vreau să cunosc ce-nseamnă a sta
În liniștea sfântă din prezența Ta,
Unde sufletul meu își găsește pace.

Când lumea mă cheamă: „Aleargă mai mult!”,
Tu-mi spui cu blândețe: „Copile, ascult.”
Când grijile-mi spun că nu pot să mai duc,
Tu-mi spui: „Vino la Mine, Eu te conduc.”

Doamne, păstrează-mi privirea spre Tine,
Când zilele vin cu poveri și suspine.
Și-n mijlocul lumii ce fuge mereu,
Dă-mi o inimă care să stea cu Dumnezeu.

Să aleg partea bună, ce nu se va lua,
Să Te caut pe Tine, mai mult decât orice-aș avea.
Și fie ca viața, prin tot ce voi fi,
Să spună: „Isus este tot ce-mi doresc zi de zi.”